Varrooza

Femela de acarian, de culoare cafenie, până la brun închis, are 8 picioare, corpul oval, aplatizat cu diametru de 1,3-1,6 mm.

Cu puțin timp înainte de căpăcire, acarianul pătrunde în celula cu puiet, spre fundul celulei, între peretele celulei și larvă. Suprafața puietului atacat de acarian este pestriță și multe căpăcele sunt înfundate.

După căpăcirea celulei, consumarea lăptișorului și a sângelui puietului, începe reproducerea, Din primul ou apare un mascul, din celelalte, femele (6-7 zile; după 60 de ore se depune primul ou, următoarele la interval de 30 de ore). Puietul de trântor, având perioada cea mai lungă de căpăcire, oferă condiții de formare a 4-5 femele de varroa (puietul de lucrătoare numai pentru 3 femele).

Acarianul, cu descendenții săi, de culoare deschisă în celule descăpăcite.

Numai femelele adulte și fecundate sunt capabile să supraviețuiască în afara celulelor puietului. Albinele adulte sunt mijloc de transport, parazitarea propriu-zisă, având loc în puiet, acolo unde acarianul se și reproduce.

Albină infestată cu acarieni varroa, scoasă din celulă cu o pensetă.

Cu cât mai puțin puiet există într-o colonie, cu atât acarianul va sta mai mult pe albine. Nimfele din celulele parazitate de mulți acarieni, prezintă numeroase malformații.

Pe albina adultă, acarienii se fixează în apropierea glandelor cerifere, între segmentele abdominale, acolo, albinele reușesc, foarte rar, să ajungă, să le înlăture.

Acarianul (vezi săgeata) s-a introdus între segmentele abdominale pentru a consuma hemolimfă; în acest loc ferit, el poate fi văzut greu și poate fi îndepărtat de albină, foarte rar.

Dacă se îndepărtează larva din celulă, devine vizibil acarianul Varroa, care înoată în lăptişor de matcă.

Pe lângă albine sănătoase (stânga jos), în familiile infestate apar albine cu malformații. Malformațiile sunt foarte clare: albinele au eclozionat din celule parazitate de mulți acarieni Varroa.

Urme albe ale excrementelor de varroa (la săgeată) se pot observa în celule sau pe puiet.

În timpul întregului an, acarienii mor, natural, cea mai mare parte se pierd cu albinele care nu se mai întorc în colonie, iar cei care mor în colonie, cad pe fundul stupului. Cercetarea deșeurilor stupului este metoda cea mai simplă și cea mai răspândită (mulți apicultori folosesc așternutul pentru o examinare ce furnizează informații importante despre starea coloniei la ieșirea din iarnă).

Informații obținute prin consultarea apicultorilor din Rețeaua de Apicultori a Bazinului Mării Negre precum și a lucrării Ghid de bune practici pentru apicultorii montani – Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale / Agenția Națională a Zonei Montane.