Veninul de albine se recoltează de la albinele bătrâne. De la un kilogram de albine, ceea ce înseamnă circa 10.000 de indivizi, se obţin doar 1,5 grame de venin. Recoltarea se face prin tehnologii speciale, ce implică stimularea albinelor, prin electrocutare, să înţepe un recipient realizat dintr-un anume material, care permite insectei să îşi scoată acul după ce lasă venin. Faptul că nu îşi pierde acul permite insectei să mai trăiască o scurtă perioadă de timp, păstrându-şi toate funcţiile necesare stupului.
Veninul de albine acţionează în tratarea afecţiunilor reumatismale, mai cu seamă în artrite. Administrat direct sau pe cale parentală (injecţii), singur sau în asociere cu corticoizi, veninul de albine este cunoscut şi utilizat astăzi ca un factor activ în tratarea acestor afecţiuni, iar prin combinarea mai multor metode sau tehnici curative se poate utiliza în combaterea şi altor afecţiuni, cum ar fi: poliartrite infecţioase nespecifice şi spondilartroze deformate; boli ale sistemului nervos periferic: lumbago, sciatică, nevralgii de trigemen şi de facial, nevralgii intercostale, pareze şi hemiplegii; boli vasculare: tromboflebită, endarterită, arterioscleroza vaselor membrelor; gută, tireotoxicoză şi astmul bronşic; reumatismul poliarticular, muscular şi cardiac;boli de piele: ulcere trofice, fistule şi plăgi atone; boli oculare: irită şi iridocilită.
Produsul se comercializează sub denumirea de apireven.
